Despre noi
Colegiul Național "Emil Botta" Adjud
Colegiul Național „Emil Botta” este un loc în care nu există ziduri. Orice afară are granițe, acestea nu există aici. Fie că întri odată cu începerea gimnaziului sau a liceului, orice limită se dărâmă și rămâi doar tu și liceul ce-ți va purta anii, visele, orele și dorințele. E un loc aproape atemporal, nu știi când trec anii pe care îi petreci aici, însă știi ca nu îi vei uita niciodată.
“Botta” nu e simplu loc unde înveți, e un loc în care te formezi ca omul ce vei fi întreaga ta viață. O parte importantă din tine o datorezi liceului, la fel cum el e alcătuit din fiinta fiecăruia ce a trecut pe holurile și prin clasele lui.
Sentimentul de început este incomparabil. O prima zi la “Botta” o poți compara cu prima zi a vieții, doar că în cea în care începi sa studiezi aici, ești perfect conștient de aventura la care pornești. E o aventura care te va marca de-a lungul întregii vieți.
Aici întâlnești oamenii care iți modelează caracterul, care îți schimbă, fără nicio exagerare, nu doar percepțiile asupra lumii, ci și viața. Aici găsești oamenii alături de care te bucuri la fiecare reușită și care te vor susține în depășirea oricărui impas.
Colegiul Național ,,Emil Botta,, din Adjud cu o vechime de 60 de ani în învățământul vrâncean a cunosc o evoluție în concordanță cu periplul politic al țării noastre. De la Școală Medie mixtă, în 1953, la un Liceu de Cultură Generală în 1956 , la un Liceu Industrial în 1974 și până la Liceu Teoretic/Colegiul Național ,, Emil Botta,, în 1991.
În prezent, școala noastră funcționează cu cadre didactice bine pregătite profesional, cu grade didactice, interesați să continue și să consolideze realizările de până acum.
Liceul reprezintă cadrul organizat şi competent, cu responsabilităţi majore multiple în viaţa unei comunităţi pentru educarea şi instruirea tinerei generaţii. Rolul unității este de a continua într-un cadru organizat şi ştiinţific procesul de instruire şi educare a elevilor, proces început în familie, şi de adaptare a acestora la solicitările societăţii, de transmitere tinerei generaţii a valorilor culturale şi morale necesare comportamentului şi integrării lor în societatea contemporană.
Istoric & Biografie
LICEUL TEORETIC “EMIL BOTTA” – ȘAIZECI DE ANI 1953 – 1954 2013 – 2014
1953- Școala Elementară de 7 ani se transformă în liceu cu denumirea de Școală Medie Mixtă de 10 ani din Adjud, regiunea Bârlad, cu o singură clasă a- VIII –a. Aceasta funcționează împreună cu grădinița de copii, ciclurile primar (I-IV) și elementar (gimnazial V-VII) în localul de pe Str. 1 Mai (în prezent Școala Generală Nr.1 “Mihail Armencea” ). Absolvenții clasei a-VII-a din Adjud (singura școală elementară) și de la şcolile din unele sate limitrofe sunt cuprinși în nou înființata clasă, fără examen de admitere. S-au înscris 57 de candidaţi, iar în urma verificării dosarelor, de către o comisie alcătuită din mai mulţi profesori, s-au admis 56 de elevi, pe parcurs au rămas 45, care au terminat liceul cu examen de maturitate (bacalaureat). Primul director al Școlii Medii Mixte de 10 ani a fost COROBANĂ DUMITRU, învățător ca formație, dar cu pricepere și interes pentru obiectul matematică, pe care-l predă la clasele V-VII.
Odată cu înființarea primei clase de liceu se trece la învățământul mixt (fete + băieți) la clasele I, a-V-a și a-VIII-a (prima clasă de liceu), de aici și prezența acestui cuvânt în denumirea școlii. Pe lângă liceu se înființează bibliotecă, care a fost preluată de la Sindicatul Învățământ, apoi internat, cantină, gospodărie anexă, care au funcționat în diferite localuri din oraș. În perioada de început au fost organizate cursuri de alfabetizare pentru cetățenii din oraș, între anii 1953-1978 cursuri fără frecvență, iar în anul școlar 1957-1958 apare prima clasă de liceu la cursurile serale.
La sfârșitul fiecărui an școlar, după încheierea situației, toate clasele susțineau examen de absolvire, în anul școlar 1956-1957 acesta se păstrează numai la clasa a-VII-a, ultima clasă a învățământului obligatoriu, iar din anul școlar 1954-1955 se introduce examen de admitere pentru liceu. La rândul său acesta se desființează în 1997, iar din 1998 reapare examenul de capacitate din perioada interbelică. Din anul școlar 2003-2004 examenul de capacitate este înlocuit de Testele Naționale pentru absolvenții clasei a-VIII-a. Admiterea în liceu a acestora se face computerizat, la nivelul județului, folosindu-se pentru departajare mediile la Testele Naționale, cele de la absolvirea claselor V-VIII, precum și opțiunile elevilor pentru filiera sau profilul liceului.
În anii 1953-1954, 1954-1955 elevii de liceu plăteau taxă școlară, apoi aceasta a fost desființată.
Durata anilor de studiu în liceu de trei, numele de școală medie, structura anului școlar pe pătrare, sistemul de notare de la 5 la 1 ca și denumirea examenului de bacalaureat, maturitate, erau după model sovietic (rusesc). Începând cu anul 1957, treptat, se trece la tradiția învățământului românesc – patru ani de studiu în liceu (VIII-XI), note de la 10 la 1, structura anului școlar pe trimestre, iar din 1998 pe semestre, examen de bacalaureat în loc de maturitate.
Trecerea de la trei la patru ani de studiu în liceu, mărirea din anul 1964 a duratei învățământului obligatoriu la 8 clase, liceul se începe cu clasa a-IX-a și se termină cu clasa a-XII-a, din 1976 a-XIII-a la învățământul seral, au avut drept consecință ca în anii 1958 și 1968 să nu fie promoții de absolvenți.
În decursul celor cincizeci de ani liceul a purtat denumirile de Școală Medie Mixtă de 10 ani, apoi de 11 ani, din 1959 elevii își aleg pentru clasele a-X-a și a-XI-a profilul real sau uman, astfel în anul 1965 pe ștampila școlii apare ,,Ministerul Învățământului, Liceul de Cultură Generală Adjud, regiunea Bacău.Orașul Adjud trece din anul 1957 de la regiunea Bârlad la cea de la Bacău, iar din martie 1968 la județul Vrancea. Drept urmare, pe frontispiciul școlii apare ,,Ministerul Educației și Învățământului, Liceul de Cultură Generală Adjud, județul Vrancea, din anul școlar 1978-1979 se transformă în liceu industrial cu specializările chimie industrială, electrotehnică, mecanică, școală profesională în aceleași domenii, toate pregătind forță de muncă necesară noului Combinat pentru producerea hârtiei, cartonului, prelucrarea celulozei, pentru Depoul C.F.R. și Fabrica pentru producerea betonului celular autoclavizat. După 1990 redevine liceu teoretic cu profilele reală, umană, servicii în specializările matematică-informatică, științe ale naturii (matematică-fizică, chimie-biologie), filologie, științe sociale, economic, din1993 primește numele poetului, prozatorului și marelui actor Emil Botta, care s-a născut și a trăit o perioadă de timp în orașul nostru.
Prima clasă de liceu a funcționat împreună cu ciclurile preșcolar, primar, gimnazial însumând 15 clase cu 465 elevi. Anul școlar 1964-1965 consemnează încheierea construcției clădirii actuale a liceului cu 16 săli de clasă și 4 încăperi destinate laboratoarelor și atelierelor, totodată și separarea de învățământul preșcolar, primar și gimnazial, liceul funcționând cu 15 clase, cursuri de zi și seral, cu 561 elevi.
De-a lungul celor cincizeci de ani parcurși profilul de bază al liceului a fost cel teoretic, dintre aceștia 13-14 ani, ca efect al industrializării masive a economiei românești din perioada anilor *70 și apariției în orașul nostru a combinatului ,,Vrancart”, l-a reprezentat filiera tehnologică. Trecerea la profilul industrial în 1977, înființarea școlii profesionale în 1978 au atras un număr record de tineri cuprinși în 51 clasa cu 1929 elevi, în anul școlar 1989-1990 54 clase cu 1880 școlari, după 1990 de la 52 clase cu 1510 elevi, prin desființarea școlii profesionale și revenirea la filiera teoretică se ajunge la 40 clase în 1998 cu 1015 elevi, iar în anul școlar 2003-2004 sunt 33 clase cu 866 tineri, învățământ gimnazial și liceal, cursuri de zi.
Clădirile internatului și cantinei date în folosință în anul 1971 și respectiv în 1974 au devenit, în perioada filierei tehnologice, neîncăpătoare pentru cei peste două sute elevi care locuiau și serveau masa în acestea. La fel s-au petrecut lucrurile și cu atelierele școală, care la început au funcționat în clădirea Ministerului Învățământului de pe Str. Izlaz (acum aici se află o unitate de pompieri militari), apoi într-un local al Primăriei de pe Str. Nicolae Bălcescu (în prezent sediul Distrigaz). În acest context, s-au făcut demersurile necesare pentru construirea unei clădiri cu destinația internat și ateliere, apoi mai târziu, în 1990, și pentru o sală de sport, dar ambele au fost anulate chiar în momentul începerii lucrărilor de construcție.
Maiștrii instructori, prin activitatea lor cu elevii de la atelierele școală, și-au adus o importantă contribuție la înzestrarea școlii cu obiecte de mobilier, la amenajarea cabinetelor de istorie, științe-sociale, matematică, electrotehnică, fonic, literatură română, laboratoarelor de fizică, chimie, biologie, la baza sportivă, internat, gospodăria anexă. Un număr însemnat de ingineri, subingineri, maiștrii a fost detașat de la Combinatul de Celuloză și Hârtie, din Depoul C.F.R. și de la Fabrica B.C.A. pentru a preda disciplinele tehnice, iar în perioada 1978-1986 un inginer a îndeplinit funcția de director adj. apoi director al liceului.
Modificările survenite în viața societății românești după evenimentele petrecute în anul 1989 atrag după sine un îndelungat și anevoios proces de reformare a învățământului, realizările și nereușitele lui își vor pune amprenta și pe evoluția școlii noastre. Apar calculatoarele, se realizează un cabinet de informatică cu 25 componente moderne, racordarea la rețeaua Internet, mobilier nou în unele săli de clasă, alte aparate moderne, centrală termică proprie.
Durata învățământului general obligatoriu în cei cincizeci de ani prezentați a fost de 7 clase până în 1964, de 8 clase până în 1974 , apoi de 10 clase, ca din 1991-1992 să revină la 8, iar din 2003-2004 din nou la 10 clase (fără precizări de realizare), concomitent cu aceasta apar școlile de artă și meserii (SAM) pentru a cuprinde, alături de licee, pe toți absolvenții școlilor generale.
Procesul de democratizare a învățământului după 1990 se manifestă prin introducerea în planurile de învățământ a disciplinelor opționale, a curriculum-lui la decizia școlii, programe pe discipline și arii curriculare care vizează formarea competențelor intelectuale și relaționale de nivel superior, a atitudinilor și comportamentelor necesare unui tânnăr într-o societate a timpului nostru. Apare învățământul particular, din 1997-1998 se introduc manualele alternative, se elimină imixtiunea politicului și ideologicului din conținutul învățământului.
Numărul anilor de studiu în liceu a pornit de la trei în anii cincizeci ai secolului al XX-lea, după model sovietic, promoțiile de absolvenți din 1956 și 1957 au terminat liceul cu clasa a-X-a, din 1958 la patru ani (VIII-XI, iar din 1965 IX-XII), apoi organizat pe trepte între anii 1974-1990. Treapta I cuprindea clasele a-IX-a și a-X-a, treapta a-II-a a-XI-a și a-XII-a, examene de admitere pentru continuarea studiilor în cele două forme. După 1990 se renunță la trepte și se revine la patru ani de studiu, iar după 2003, prin trecerea la învățământul obligatoriu de 10 clase, se vorbește despre cursul inferior al liceului, clasele a-IX-a și a-X-a, și cel superior a-XI-a și aXII-a.
Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat a cunoscut modificări de-a lungul timpului. S-a pornit de la 7 obiecte, probe scrise și orale, în anii 1956, 1957, iar în anii șaizeci șase discipline, dintre care limba și literatura română și obiectul specific profilului real sau uman, respectiv matematica sau o limbă străină, scris și oral, la celelalte patru discipline, numai oral. Între anii 1978-1990 examenul se susținea la trei discipline, numai scris, și o probă practică pentru atestarea în meserie, iar din 1991 la trei obiecte în patru probe, limba și literatura română scris și oral ca probe independente. Din 1992 examenul de bacalaureat se susține la patru obiecte, printre acestea pentru prima dată și educația fizică, în cinci probe, iar din 1999 și în prezent la cinci discipline în șase probe, diferențiate în funcție de filieră, profil, specializare și opțiunea elevului. Apare ca probă obligatorie examenul oral la o limbă străină, pe care elevul și-o alege. Media de promovare a examenului de bacalaureat până în 1991 era nota 5 (cinci), din acest an media de reușită a întregului examen este 6 (șase), iar pe fiecare disciplină nota 5 (cinci).
În cei cincizeci de ani 415 educatoare, învățători, profesori, ingineri, subingineri, maiștrii, preoți, pedagogi au instruit, educat, pregătit pentru viață și modelat cu pasiune și competență sufletele umane a 52.162 elevi. Dascălii noștri au fost și sunt adevărate făclii care s-au mistuit arzând din dragoste pentru tinerele generații și din flacăra acestor torțe vii s-au format din cei peste 10.000 absolvenți de gimnaziu, școală profesională, liceu (zi și seral) profesori, învățători, educatoare, ingineri, subingineri, poeți, medici, cadre universitare, artiști, maiștri, muncitori, preoți, întreprinzători, administratori de societăți, economiști, agricultori, funcționari, politicieni, ziariști, mecanici, conducători auto, etc… oameni cu care ne întâlnim zi de zi, care au asigurat și consolidat în timp prestigiul și perenitatea liceului nostru, situându-l printre unitățile școlare de frunte ale județului Vrancea.
Începutul de drum a fost anevoios. O mare parte dintre profesori erau în curs de calificare la învățământul fără frecvență, alții erau nevoiți să predea discipline altele decât pregătirea lor de bază, dar la toți marea dragoste pentru copii, pregătirea temeinică a lecțiilor, stăruința în a face ca prestigiul școlii în care lucrau să crească continu au făcut să obțină rezultate deosebite în tot demersul lor didactic, dar în același timp au exercitat o influență pozitivă asupra tinerelor cadre didactice care au venit în acest liceu. Mulți nu mai sunt printre cei vii, dar noi, cei ce am preluat ștafeta lor, trebuie să aducem un omagiu celor care s-au străduit pentru a ridica o construcție destinată învățăturii, celor ce au aprins și păstrat flacăra cunoașterii, transmițând-o urmașilor.
În prezent liceul funcționează cu cadre didactice bine pregătite profesional, cu grade didactice, interesați să continue și consolideze realizările de până acum. Alături de aceștia personalul didactic auxilear și tehnico-administrativ a muncit și își desfășoară activitatea după știința și puterile lui pentru asigurarea condițiilor optime de derulare a procesului instructiv-educativ.
Managementul energic, întreprinzător, consecvent a celor 11 directori și 9 directori adjuncți a fost capabil să însumeze și să înrâurească fluxurile de stări pozitive a întregului personal către un țel convenit de comun acord, cu un colectiv motivat, determinat și implicat într-un demers didactic optimist. Mereu alături de părinți, dascălii liceului nostru sunt aceia care fac cu devotament și profesionalism educație, demers față de care nu există niciodată fenomen de saturație.
Parafrazându-l pe filozoful englez Francis Bacon, bătrânețea jumătății de veac a liceului nostru este însăși tinerețea lui.
Prof. Lascăr Stan
Emil Botta – poet, prozator și actor român
S-a născut la 15 septembrie 1911, în Adjud-Putna.
Tatăl său, Theodor Botta, de profesie medic, provine dintr-o familie transilvăneană cu descendenți iluştri, care cuprindea foşti voievozi ai Cetăţii şi Ţinutului Chioarului din Maramureş. Făcuse studiile la Viena, apoi, persecutat pentru vederile sale înaintate, este obligat să părăsească Transilvania, stabilindu-se la Adjud , că medic al cailor ferate .
Mama poetului-actor, Aglaie Botta (născută dei Franceschi), este originară din Corsica, familia ei rămânând în Moldova în 1872. După stingerea din viaţă a soţului, în 1921, Aglaia Botta devine directoare a orfelinatului de lângă Câmpulung Muscel.
Frate cu Dan Botta (n.26 sept.1907, Adjud – m.13 ian.1958,Bucureşti) poet, eseist şi traducător român din perioada interbelică , licenţiat în greacă veche, latină, drept şi educaţie fizică.
Emil Botta face clasele primare la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor, urmându-şi astfel visul. Trăieşte o perioada de timp în provizoriat, în 1927 ocupând o slujbă măruntă La Institutul de Statistică din Bucureşti.
Între 1929-1932 urmează cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, devine actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, după mai mulţi ani petrecuţi pe la diferite teatre din provincie.
Debutul literar este în anul 1929 cu poemul “Strofă ultima”, în revista “Bilete de papagal”, condusă de Tudor Arghezi.
Poetul Emil Botta a făcut parte din grupul “Corabia cu rataţi”, alături de nume ilustre, precum filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu.
A fost poetul preferat al generaţiei “Criterion” (1932-1934), pentru versurile sale, Mircea Eliade , Emil Cioran şi Nicolae Steinhardt având un adevărat cult.
A colaborat o perioada cu revista “Vremea” (1936).
În 1937 îi apare la editura “Fundaţiile regale pentru literatură şi artă”, primul sau volum, premiat, intitulat “Întunecatul april”, primit pozitiv de critică literară a vremii.
A colaborat o vreme mai îndelungată (1939-1942) cu revista “Universul literar”, strângând în timp materialul necesar pentru publicarea celui de-al doilea volum de versuri, “Pe o gură de rai “.
Urmează o tăcere literară de aproape trei decenii, după care ciclul inedit “Vineri (Versuri )” din 1971 şi volumul “Un dor fără sațiu” din 1976 adună roadele unui anotimp târziu al creaţiei, cu nimic mai prejos decât cel iniţial, căruia îi aparţine şi proza din ” Trântorul ” (1938).
A fost căsătorit o perioada de timp cu actriţa Maria – “Mimi”- Botta.
Emil Botta moare la dată de 24 iulie 1977, în Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu .
Opera poetică (volume)
“Întunecatul april (1937), “Pe-o gură de rai ” (1943), “Poezii”(1966), “Vineri.Versuri”(1971), “Poeme “(1974), “Un dor fără soţie”(1976)
Proză
“Trântorul ” (1938)
Despre poetul Emil Botta, criticul Nicolae Manolescu afirmă: “Botta împrumută ceva din fatalismul lui Bacovia, artificializându-l la maximum. Îl auzi monologând intermitent, vorbind pe mai multe voci, punând în scenă, strigând, exclamând, şoptind, declamând. Prima impresie este de afectare.[…] El face trecerea de la modernismul lui Tudor Arghezi, la neomodernismul lui Nichita Stănescu, chiar la postmodernism”.
La campania de glorificare înverşunată a poeziilor lui Emil Botta au participat: Petru Comarnescu, Şerban Cioculescu, Al. Paleologu, Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Eugen Simion, Al. Piru, Nicolae Manolescu .
În 1984 au apărut simultan două monografii scrise cu evlavie: “Emil Botta – despre frontierele inocenţei” de Radu Călin Cristea şi “Apocrife despre Emil Botta” , de Doina Uricariu.
Actorul Emil Botta a interpretat pe scena Teatrului Naţional următoarele roluri: Werther în piesa “Suferinţele tânărului Werther”, adaptare după romanul omonim scris de Johann Wolfgang von Goethe; Iago, în tragedia “Othello”, de William Shakespeare; Macbeth, în tragedia cu acelaşi titlu , de William Shakespeare; Unchiul Vanea, în piesă omonimă , scrisă de A.P.Cehov; Ion , în drama “Năpasta ” scrisă de I .L .Caragiale
Filme în care a jucat actorul Emil Botta sunt:”Se aprind făcliile”(1939); “Viaţa nu iartă ” (1957); “Bijuterii de familie”(1957); “Când primăvară e fierbinte”(1960); “S-a furat o bombă”(1961); “Poveste sentimentală”(1961); “Paşi spre lună”(1964); “Şah la rege” (1965); “Răscoala” (1965); “Pădurea spânzuraţilor”(1965); “De-aş fi …Harap Alb”(1965); “Faust XX” (1966); “Subteranul”(1967); “Lettre a Carla”(1967; “Dacii”(1967); “Columna” (1968); “Reconstituirea” (1971); “Dincolo de nisipuri”(1974); “Mastodontul” (1975); “Premiera” (1976).
Despre actorul Emil Botta s-a afirmat: “Stranietatea îl făcea interpretul ideal pentru aristocraţi (de)căzuţi şi famaţi, prinţi de tip viscontinian.” (ziarul Adevărul , din 25 iunie 2011).
Tot în acelaşi ziar poetul-actor Emil Botta era elogiat: “În istoria culturii noastre, Emil Botta ocupă un loc cu totul special: este unul dintre rarele cazuri de poet-actor care se exprimă cu egală intensitate şi la fel de important în ambele domenii artistice.”
Personalitatea Emil Botta a fost preţuită şi apreciată, atât în timpul monarhiei, cât şi în perioada regimului comunist, primind următoarele distincții: Premiul Fundaţiilor Regale (1937), Ordinul Muncii Clasa a-II-a – pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activităţile merituoase (1953); Ordinul Meritul Cultural , Clasa a-III-a – pentru merite deosebite în domeniul artei (1967); Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române (1967); Titlul de ” Artist emerit al poporului”(1968).
Poate Emil Botta şi-a conturat crezul artistic cel mai bine în poezia “Idilă “:
“Numele meu a fost scris pe o apă care curgea în oceanul înfuriat
Acum, plimbându-mă pe plaje aurii mă aud chemat .”
Distincții
- EDUCAȚIA ȘI CULTURA sunt fundamentul societății
